Cum mi-a schimbat autismul viata...

       

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris nimic pe aici...
Cred ca e momentul sa scriu despre cum iti schimba viata autismul. Care e cea mai mare bucurie a unei familii? Logic , copiii...dar, cand in viata ta apare un copil autist lucrurile se schimba la 180 de grade. Tot universul ti se prabuseste  si treci de la extaz la agonie.
Cand am aflat de baietelul cel mic ca are autism, am simtit ca pica cerul pe mine si am avut propria cearta cu Dumnezeu. Nu intelegeam de ce mi se intampla asta si eram foarte suparata pe Divinitate. Se pare ca Cel de Sus avea alte planuri cu mine...
Dar , cum orice poveste de viata are un inceput, si povestea mea are unul. O viata linistita, frumoasa ,cu bune ,cu rele cu doi copii minunati  care ne dau sens vietii, a fost zguduita din temelii. Baietelul meu cel mic a fost diagnosticat cu autism la varsta de 3 ani. Nu vei intelege niciodata ce simte un parinte cand afla o asa veste decat daca esti direct implicat. Empatizezi poate din exterior, dar durerea e mult prea mare in interior....
SI LUPTA INCEPE... Nopti nedormite, batalii interioare , furia ca te simti neputincios sa-l ajuti.
Apoi intelegi ca oricat de mult te-ai impotrivi nu poti schimba nimic  din trecut . Te regrupezi si incepi lupta pentru a schimba viitorul. Nu ai ce face decat sa accepti diagnosticul si sa speri...
Rares mi-a schimbat perceptia asupra a tot ce e numit NORMALITATE.
Am inceput imediat terapia la un centru foarte bun in Constanta,CENTRUL TERAPEUTIC MAREA NEAGRA . Dupa 8 luni a reusit sa spuna o propozitie simpla -MAMI VINO! Am plans pentru ca putinele cuvinte pe care le avea in bagaj disparusera si il auzeam in sfarsit legand doua cuvinte.
Mi-am dat seama atunci ca lupta asta trebuie sa o castig , ca terapia dadea roade, dar timpul era marele meu dusman. Cu cat e mai mica varsta copilului diagnosticat cu atat sansele de recuperare sunt mai mari. 6 ani am mers la Centru , am facut terapie iar acum mergem la scoala normala ,suntem cls a 2-a ... Autismul e prezent in viata noastra , dar am invatat sa-l acceptam si sa ni-l insusim ca un mod de viata. Daca nu faceam asta nu ne puteam ajuta copilul.
Despre lupta asta vom  mai vorbi .

P:S. Intre timp, am facut pace cu Dumnezeu si mi-am dat seama ca nimic nu e intamplator pe lumea asta.  Daca mi s-ar da posibilitatea sa schimb ceva in viata mea.... nu as schimba nimic